Focul. Despre romanul Purificare al scriitoarei Sofi Oksanen

Înainte de a fi cartea care  îi oferă lui Sofi Oksanen ÅŸansa  de a fi transformată într-o voce europeană, “ Purificare” este testamentul care vorbeÅŸte despre  tragedia unei lumi.  Romanul lui Sofi Oksanen reconstituie, dincolo de patetism ÅŸi de melodramatic, tribulaÅ£iile unui veac. În Sofi Oksanen, cea care se situează,biografic, la graniÅ£a  dintre Finlanda ÅŸi Estonia, tărâmurile baltice îÅŸi află un cronicar ce duce mai departe un sens al solidarităţii ÅŸi al umanismului. [1]

Modernă ÅŸi contrapunctică, atentă la detalii ÅŸi încărcată de o dimensiune poematic- vizionară, cartea lui Sofi Oksanen are ambiÅ£ia de a cuprinde drama a trei generaÅ£ii de femei estoniene- în cadrul pe care istoria îl imaginează, de la independenţă la ocupaÅ£ia sovietică ÅŸi apoi din nou către independenţă, satul estonian este scena pe care se joacă această piesă teribilă în care se amestecă, în doze shakespeariene, iubirea, ura ÅŸi trădarea.  Firescul dragostei este pus la încercare, iar eroismul  este un fapt cotidian în vecinătatea delaÅ£iunii.

În Aliide, Ingel  ÅŸi Zara, Sofi Oksanen  propune imaginea memorabilă a trei femei care  înfruntă,la distanţă de decenii, un rău care nu încetează să le domine existenÅ£a. Întâlnirea dintre Aliide ÅŸi  fata fugară, ( despre care va afla că este nepoata sorei ei, soră deportată de sovietici în Estul îndepărtat) este punctul de plecare al unui proces traumatic de reasumare a unei istorii personale ÅŸi comunitare.  Zara este ultima din acest ÅŸir de femei estoniene ce poartă povara unui stigmat aplicat de puterea sovietică. FascinaÅ£ia  Vestului înseamnă, pentru Zara, intrarea in infernul prostituÅ£iei, infern  administrat de ofiÅ£erii fostei poliÅ£ii politice. Traficul de carne vie este  vama pe care Zara o traversează, înainte  de a se apropia de Estonia  bunicilor ei.

Pendularea între registrele temporale este strategia ce  dă romanului lui Sofi Oksanen  cadenÅ£a sa specială , ca ÅŸi capacitatea de a traduce, în cuvinte ÅŸi sunete, viaÅ£a fracturată a unei comunităţi.  Istoria este prezentă în această aglomerare de imagini ÅŸi de sentimente. Unite în dragostea pentru acelaÅŸi bărbat, Hans Pekk, cel care rezistă sovieticilor ÅŸi dincolo de pragul anului 1945, Aliide ÅŸi Ingel se sacrifică, acceptând să îndure ceea ce pare imposibil de îndurat. Violenţă sexuală ÅŸi psihică  modelează caracterul  unor femei pentru care fericirea a încetat să mai aibă un sens. Pentru cititorul român, patetismul lui Sofi Oksanen evocă circumstanÅ£ele familiare ale secolului comunist,secol ce aduce sfâÅŸierea vechilor solidarităţi ÅŸi  moÅŸtenirea , tulbure, a delaÅ£iunii.

Între Aliide ÅŸi Hans Pekk, relaÅ£ia este una tensionată ÅŸi dificil de încadrat în  sfera emoÅ£iilor comune. Ascuns în casa lui Aliide, după ce soÅ£ia sa , Ingel, este deportată alături de copilul ei, Hans Pekk nu face decât să viseze la un viitor al continuării luptei contra sovieticilor.  Este aceasta o luptă care nu va mai avea loc, căci Aliide îl va ucide pe Hans, atunci când dragostea îÅŸi va atinge pragul în care se converteÅŸte în ură. Ascunzătoarea este mormântul în care Aliide îl zideÅŸte pe dispărutul Hans Pekk.

Citeste tot articolul pe Contributors.ro